Fii demn de Dan Puric"Fii demn!", de Dan Puric. "Fii demn!" este o carte scrisa dintr-un suflet sensibil pentru alte suflete la fel de sensibile. Autorul povesteste pe parcursul celor 6 capitole multe intamplari din copilaria lui, vorbeste extrem de frumos despre mama lui si despre parinti in general, vorbeste despre suflet, despre credinta in Dumnezeu si despre prietenie. El reconstruieste cu ajutorul decupajelor de viata, al portretelor, al intamplarilor, o lume ce se cauta pe sine, dar care in esenta ei nu si-a pierdut simtul valorii si credinta. Cuvintele lui te mangaie, te linistesc, iar pacea interioara se asterne numaidecat. Reperele romanului sunt: mama, pamantul si martirii neamului. Latura sensibila a scriitorului este evidentiata inca din primul capitol: "Nu ştiu de ce, dar despre mamă n-am amintiri, ci fericiri!". Acesta relateaza: "Mama a fost medic. Dar ce medic! Medici sunt mulți pe acest pământ. Ei bine, mama era chiar mirarea medicinei insăşi! Da! Pentru că mama era singura doctoriță din lume care se lăsa consultată de pacienți. Iar lucrul acesta îl mărturisea cu un şarm deosebit. [...] Cabinetul de consultaţii al mamei era o scenă unde totul lua dimensiuni şi răsturnări imprevizibile. La temperatura aia înaltă nu se mai ştia cine este pacientul şi cine medicul. Toată obiectivitatea ştiinţei şi detaşarea necesară profesiei se topeau în sufletul ei, dând loc unor trăiri şi împliniri sufleteşti în care medicamentul cel mai bun până la urmă erau umorul, candoarea şi sensibilitatea unei naivităţi nepereche. Cazuistica medicală era excedată de cea de viaţă. Iar mama se implica atât de mult în viaţă încât uita de medicină. La cabinetul ei, pacienţii erau pretextul, căci cea care se perinda prin faţa ei era de fapt viaţa. Iar mama nu făcea nicio concesie, o consulta." Tatal sau era tot medic, dar unul ce nu-si parasea stiinta pentru nimic in lume: "Mama făcea alchimii unice şi tata, infarct." Mama autorului era o lava de feminitate absoluta. "Epicentrul acestui seism se ascundea undeva în taina boierilor Sbierea din Bucovina şi a boierilor Mihăilescu proveniţi din răzeşi cu pământuri pe malul Prutului. Oameni puternici toţi, care nu s-au dat în lături din faţa istoriei. Pesemne de acolo veneau o tărie şi o demnitate de a fi. Unda de şoc vizibilă ce ieşise la suprafaţă şi pe care am apucat s-o văd şi s-o simt cu toată fiinţa a fost mămăica. Mama mamei sau führerul, cum îi spunea cu teamă tata." Figura mamei sale este pusa in prim plan in povestirile sale din aceasta carte, bunicii sai de asemenea sunt evocati cu dragoste.
Mai mult de atat, Dan Puric ne face cunoscut sau ne reaminteste sacrificiul facut de martirii neamului romanesc, de la Brancoveanu pana la marturisitorii din temnitele comuniste. Cartea este parca o seama de povesti spusa cu drag de un bunic nepotilor sai, povesti cu pilde ce trebuiesc luate ca exemple. "Conştiința martirică este profund salvatoare. Ne salvează de la înecul istoric. Ea este un paradox izbăvitor ce anulează în chip firesc instinctul de conservare atunci când este vorba de apărarea chipului lui Dumnezeu. Iese astfel, în mod nebănuit, din lanțul cauzal al naturii, aducându-ne o natură superioară. Contrazice flagrant rațiunea omenească, ascultând de o altă rațiune, de cea a lui Dumnezeu."
Dar abia dupa ce inchizi cartea ii intelegi mesajul fermecator. Demnitatea nu se invata la un curs. Este o tema pe care ti-o da viata din prima clipa si pana in ultima.
